Zbor
Ca un făcut, printre primele cuvinte – intraductibile în limbajul adulţilor – cu care mi-am exasperat părinţii şi bunicii au fost “sisa” şi “ata”. Le-a luat, bieţilor, ceva vreme până să-şi dea seama că demoazela, încă din fragedă pruncie, e cu capul în nori. Pentru că într-acolo îmi îndreptasem eu atenţia. Ce “papa”, ce “apa”? Mie daţi-mi nori şi avioane, că asta mi-e pohta.
Cam pe la şapte ani, când abia începusem să sap bastonaşe cu creionul în hârtie, am prins-o pe maică-mea citind un roman. Mi-a plăcut la culme coperta şi nu m-am lăsat de capul ei până nu l-a reluat cu voce tare. Cum altfel, primul roman din viaţa mea a fost despre nenea Spencer, pilot utilitar la bază, dar care a ajuns să salveze vreo sută de pasageri, punând la sol ditamai Boeing-ul rămas fără piloţi din cauză de intoxicaţie alimentară.
Ştiu, acum subiectul pare un scenariu fumat, made la Hollywood, dar atunci i-a dat destule bătăi de cap lui Fănică – pădurarul, eroul din poveştile bunicului. Băiatul ăla şi Spencer au intrat la concurenţă serioasă în jocurile mele.
Prin clasa a doua, dacă ţin eu bine minte, am văzut prima dată la cinema “Aurel Vlaicu”. Pe urmă l-am mai văzut de vreo zece ori. Ultimele pagini din caiete mi-au devenit loc de mâzgăleli care se doreau schiţe ale avioanelor din film.
Nu le-am avut eu niciodată cu păpuşile şi nici nu aveau viaţă lungă în mâna mea. Ai mei au fost de-a dreptul fericiţi când m-am orientat spre jucării în formă de avioane. Fiind din tablă, rezistau ceva mai mult uraganului pe nume “Dora”.
N-am ajuns la cercul de aeromodele, pentru că s-a desfiinţat tocmai când m-am înscris.
Târziu, la liceu, am dat peste un aeroclub în Arad, dar deja eram prinsă cu excursiile de la cursul de ghizi şi când au auzit ai mei ce-mi mai trebuie în loc de pregătire pentru facultate, au decretat că mă zboară ei de nu mă văd, dacă nu-mi bag minţile în cap. Aşa că a picat şi asta.
N-am devenit nici constructor de avioane şi nici pilot, dar am avut parte de zboruri. Cât am lucrat la italieni, vreo trei ani mi i-am organizat între două avioane, schimbând camere de hotel. A fost al naibii de palpitant, dar şi obositor.
Acum, că mi-am mai revenit, încep să tânjesc după traiul ăla. Nu ştiu dacă o să se mai repete. Pe de altă parte, observ că şi ai mei au, pe zi ce trece, tot mai multă nevoie de mine.
Cam asta mi-a fost povestea cu avioanele. Mai jos aveţi puţină Veneţie, că tot începe carnavalul. Dar e văzută tot de sus, ca să se potrivească cu subiectul zilei.
Şi o grămadă de nori, în loc de încheiere. Plus un răsărit de soare, deasupra lor.
13 Comments to “Zbor”
Da-ti cu parerea!
Primul meu zbor a fost inspre Londra, acolo unde am petrecut o saptamana de vis. Din pacate, insa, la intoarcere aterizarea nu a fost tocmai placuta, multi dintre pasageri avand destule emotii. Era o ceata foarte deasa, motiv pentru care au fost nevoie de doua incercari … groaznice amintiri …
Superbe pozele, felicitari. Totusi e bine ca o parte din visul tau sa implinit, nu lucrezi in domeniu dar ai zburat cu avionu’
Hmm eu as vrea sa simt acei nori chiar daca probabil nu sunt alceva decat o forma gazoasa norilor.
@Gica
Probabil ai vrut sa spui forma gazoasa a apei. Asta sigur sunt. Nu cred ca ti-ai dori sa-i simti daca ai sti ca e al naibii de frig acolo unde sunt cummulusii, iar in interiorul lor electricitatea statica e destul de crescuta. Te-am bagat in ceata? Asta-i riscul sa comentezi doar ca sa-ti lasi link-uri catre site-ul tau.
Nu eram adeptul mersului cu avionul, dar dupa imaginile astea..sunt pus pe ganduri..:)
MI-as dori si eu sa zbor
. anul asta sper sa reusesc. Plec in austria si cred ca voi merge cu avionul :X
@Inu
Norocul nostru e ca s-au inventat cursele low cost. Cand o fi sa fie, incearca sa traiesti din plin prima decolare. Niciuna nu va mai fi la fel. Concentreaza-te pe fiecare secunda din momentul in care pleaca avionul. E extraordinara senzatia de accelerare, iar cea de desprindere de pamant nu se poate compara cu nimic altceva.
Chiar si o furtuna e interesanta. Daca e una sanatoasa, ajungi sa te simti frunza in vant.
superbe pozele!
Things to do before you die :
1. fly a fucking jet-fighter
2. use afterburners in a sharp turn
3. live to tell the tale
Aveam și eu niște poze făcute din avion. Superbe imagini…
Superb!!!
Foarte frumoase imaginile.Sper sa iti indeplinesti visul si sa ajungi sa lucrezi in domeniu.Niciodata nu e prea tarziu.
@Dell. Visul ramane vis. Ma multumesc cu jobul pe care-l am. Imi place ceea ce fac si nici nu port raspunderea unor vieti pe care sa le duc la destinatie.
Superbe pozele. Am facut si eu cateva poze din avion in timpul calatoriei spre Paris. Mi-am uimit prietenii cu ele. De acolo de sus pare un rai :>