Vine barza!

Ușor! … Nu săriți pe mine cu felicitări, că nu e cazul. Tot marele popor chinez va deveni și mai mare. Mi-au scris Zhang Min și Shao Yan: amândouă așteaptă bebe.

Nu știu cum de s-o fi hotărât Yan să facă pasul ăsta. Țin minte încă de când eram în China că ai ei, părinți plus socri, ajunseseră să țină consiliu de coroană pe tema „vrem nepot”. Ba soacra mică își pusese în cap să se mute la ei tocmai ca să-i pună pe treabă. Nu vreau să mă gândesc la cum ar veni chestia asta. Să stai cu soacra pe cap și aia să-ți toace nervii să faci copii. Parcă nici de procesul tehnologic nu mai ai chef cu asemenea presiuni venite din exteriorul dormitorului.

Cazul lui Yan e cumva caracteristic tinerilor chinezi de la oraș. Până în urmă cu câțiva ani nu exista noțiunea de pensie în China. Și atunci tinerii întrețineau părinții, iar ăștia din urmă dădeau casa și îngrijitul nepotului. Fiind singurele persoane cu venit, pe umerii lor responsabilitatea era foarte mare. Și e, în continuare. Ori ca să stai cuminte și să tragi la jug, ideal e să fii legat de glie, iar asta se rezolvă ușor dacă ești căsătorit de foarte tânăr și te alegi urgent cu un moștenitor.

Numai că vremurile s-au mai schimbat nițel. O dată cu creșterea economică a crescut și independența tinerilor. Pleacă în capătul celălalt de țară pentru un salariu mai bun și pot să-și ia un credit ca să cumpere un apartament. În plus, chiar dacă ești chinez printre ai tăi, în junglele de câteva milioane de locuitori, cu un program de lucru infernal, ajungi să nu-ți mai întâlnești perechea vieții. Deși încă se mai poartă căsătoriile din fragedă tinerețe, apar tot mai des burlaci convinși sau oameni care fac pasul ceva mai târziu. Bașca rata divorțurilor care e pe trend crescător, bonus la bunăstarea care a început să-i lovească.

Ei… și atunci ce să facă bieții părinți, care o știu pe a lor, aia bună, din bătrâni? Încearcă să-și cupleze odraslele. Și dacă tot nu sunt în stare să le găsească ortacul, au ajuns să organizeze târguri de căsătorii. Nu e vorba de varianta pe care o știm noi, cea cu firme care expun rochii de mirese și împopoțonări de restaurante. Pur și simplu își scot pe piață fata/băiatul. Sunt pereți întregi de bilețele sau afișe în care se laudă oferta, încercând să i se găsească cererea, iar doamnele în vârstă stau prin preajmă ca să-și facă marfa cunoscută oricui ar fi interesat.

Pe de altă parte, tot tradiția spune că băieții rămân sprijinul în familie, fetele părăsind-o și trecând în familia soțului. Cred că ați observat că m-am ferit să folosesc pluralul când am vorbit de copil, nepot, etc. Probabil sunteți deja obișnuiți cu ideea că în China, dacă ești mândru cetățean al ei, ai restricție doar la una bucată. Cu amendament de vreo câțiva ani, dacă ambii soți sunt singuri la părinți, au dreptul și la al doilea copil. Probabil situația se va mai îndulci în următorii ani, pentru că populația a început să îmbătrânească. Dar, în condițiile date, e normal că toți și-au dorit băieți. S-a ajuns să se facă o adevărată decimare a sarcinilor cu feți de sex feminin și așa s-au ales cu vreo zece milioane de băieți în excedent, pe un anumit segment de vârstă. Ceea ce complică și mai mult lucrurile. Așa că acum, chiar dacă se fac ecografii gravidelor, doctorul nu are voie să divulge sexul copilului.

Normal, s-a găsit soluție și la asta. Doar e o țară cu două sisteme. Cei cu dare de mână fac o ieșire până în Hong Kong, unde sunt multe domenii în care restricțiile din Mainland nu se aplică.

Buun… Pe asta cu sarcinile am lămurit-o. Totul merge bine și vine pe lume chinezuțul. De aici începe partea tristă. Proaspăta mămică are la dispoziție fix două luni să-și strângă odrasla la sân și să-și revină după naștere. După care, fără discuții, la muncă. Copilul e plasat urgent bunicilor și așa a apărut noțiunea de părinți de weekend, cu toată aberațiile care o însoțesc. De exemplu, am stat la taclale într-una din zile cu tipa de care v-am povestit că nu înțelege rostul buchetelor de flori. Am întrebat-o care a fost primul cuvânt pe care fetița ei l-a rostit. „ Mama” sau „tata”? Niciunul, nici altul. A fost „câine”, pentru că vecinii părinților ei au unul și bunica tot a dus-o să îl vadă.