Încălţări de cursă lungă

Na, c-am dat-o pe sfaturi practice. M-am apucat să-i comentez lui Aliceee la un post cu bagaje şi pantofi de călător şi mi-a venit ideea să dezvolt şi la mine subiectul cu umblătorii. Aşa le zic eu pantofilor comozi, adică ălora care îmi permit să stau o zi întreagă în picioare şi să fac paşi mulţi când sunt cu fizioterapia la zi. Că tot veni vorba, încă nu am ajuns la tanti doctor Pătru şi am o vagă bănuială că o să iasă cu scântei, pentru că nu m-a mai văzut de vreo trei ani.

În general încerc tot ce-i nou, sunt deschisă la experienţe şi provocări nemaiîntâlnite, dar când mi se pune pata pe câte o chestie, aşa rămâne. Ca un exemplu scos din context, ba ajuns chiar pe arătură, în prezent sunt fan Samsung: telefonul cu care m-au dotat la serviciu, televizorul pe care l-am luat pentru părinţi – că la garsonieră am hotărât să mă lipsesc de aşa ceva, un hard-disk extern, aspiratorul, ba chiar şi un aparat de fotografiat ce l-am primit bonus la televizor.

În termeni de marketing asta se numeşte consumator fidel mărcii. Hai că n-am uitat chiar tot în şai’şpe ani de când am terminat faculta. Ce te faci însă când ai de-a administra un consumator fidel unui model, iar modelul aparţine unui produs cu ciclu de viaţă scurt şi cu rată de înnoire rapidă?

Gata cu teoria, că nu vreau să-mi plictisesc şi puţinii cititori! E vorba că mi s-a pus pata pe nişte pantofi şi, ca şi copilul râzgâiat, vreau numai din ăia. Nasol moment când or să se scoată din fabricaţie. Cu cizmele deja am păţit-o. Oricât am căutat din alea, n-am mai găsit. Am avut o pereche care m-au ţinut vreo trei ani şi am bătut cu ele Italia şi China, până s-au rupt de n-am mai putut să le lipesc şi să le cos.

Ideea e să-mi iau mai multe perechi, dar îmi dau seama de nişte pantofi că sunt comozi numai când le fac proba de foc, iar atunci pot fi hăt-departe de locul de unde i-am luat.

Noroc cu lanţurile multinaţionale de magazine şi cu internetul. Că aşa pot să mă aprovizionez măcar cu sandale şi pantofi de primăvară/toamnă.

Când am fost în Italia, a fost un ritual ca. la fiecare tură pe acolo, să ajungem cel puţin o dată pe la Decathlon, la Mestre. E unul şi în Treviso, dar nu e la îndemâna celor care merg cu trenul. Acolo am dat de nişte sandale în care nu că m-am simţit ca desculţă, dar parcă m-au aruncat în sus la fiecare pas. Pentru conformitate şi informaţii suplimentare, faceţi un click aici.

Am căutat cu disperare prin Decathloanele din China, pentru că ajunseseră să se roadă tălpile până la limita incomodării la mers. Spre nenorocul meu, mama m-a proiectat să trăiesc pe picior mare şi nu am reuşit să mă potrivesc cu mărimile chinezilor.

Am fost super-fericită să dau de un Decathlon la Cluj, când am trecut pe acolo în vară. Din păcate nu am găsit decât o singură pereche la 40. Dar o să-mi ajungă pentru vara următoare. Sper să se deschidă până atunci un magazin şi în Timişoara şi să continue băieţii să le producă. Dacă vă întrebaţi de ce nu le caut în altă parte, ei bine, Quechua e marca proprie, aşa cum Metro are Aro sau Billa, Clever.

Buun, hai să vedem cum se descurcă subsemnata pe perioadă de primăvară/toamnă. Mi-am luat la derută de pe taobao o pereche de pantofi. Nu ştiu de ce mi-a tot ciocănit piticul pe creier să mi-i iau, pentru că sunt bărbăteşti. La început nici nu m-am înţeles cu ei, dar după ce s-au dat după forma piciorului, mi-a venit să nu-i mai dau jos. Încă prima pereche rezistă, deşi e mai ponosită. Pentru “zile mari” am intrat deja în a doua pereche. Pentru că la ultima vizită în China am speriat-o pe tipa care mi-a făcut comanda.

Am pus-o pe fătucă să-mi ia două perechi de din ăştia, plus una mai pentru zile reci. Din păcate ăia nu sunt aşa de comozi, ba chiar “patruzeciu” e aşa de generos, că riscă să îmi zboare din picioare.

Dacă vă interesează toată gama pe care o face S.TOM, puteţi arunca o privire. Se pare că e o marcă chinezească, dar de foarte bună calitate. Google însă nu ştie despre ea.

Linkul spre care v-am trimis e un magazin de pe taobao. Nu mă întrebaţi cum se comandă din România, pentru că încă nu am încercat. O să am răspunsul când o să-mi ajungă cuţitul la os, că se va rupe şi ultima pereche. Preţurile sunt cifrele în portocaliu, sunt în RMB, iar acum un leu e cam 2 RMB. Se mai adaugă 15 RMB pentru expediere în China. Nu ştiu cum o fi pentru România.