Cordyceps sinensis

Hai să zicem că ar fi o continuare a foiletonului cu dusul la doctor prin China. Păi, după ce a pus mai mult sau mai puţin stetoscopul pe tine, ţi-a luat sânge pentru analize sau pur şi simplu ţi-a măsurat cu trei degete cele trei tipuri de puls recunoscute în medicina tradiţională, urmează să-ţi iei hapul.

Aşa că, postarea de azi e şi începutul capitolului despre farmacia la chinezi. De mâine încolo, o să vedeţi că o să povestesc nu foarte mult, dar vor fi multe poze.

După un stagiu de vreo treizeci şi ceva de ani de fumat, o salbă întreagă de răceli netratate şi sănătate distrusă într-un serviciu cu ture de noapte, taică-meu s-a ales cu un emfizem pulmonar de toată frumuseţea. Credeţi-mă, e o boală foarte tâmpită. Alveolele pulmonare se distrug şi în locul lor rămân bule de aer. Cu cât boala avansează, cu atât ţesutul dispare, bolnavul putând să ajungă în ultimul stadiu să respire numai cu aparatul care să-i pompeze oxigen.

Nu există tratament care să vindece. Doar ceva să încetinească evoluţia.

Dacă tot am fost în China, mi-am zis să caut ceva care să-l ajute. Probabil că sunt milioane de pagini de medicină tradiţională chinezească pe internet, dar din cele care să merite atenţia, nu abureli gen reviste de paranormal, 99,98% sunt în chineză.

Am avut norocul să citesc despre ciuperca-vierme. Dōngchóngxiàcǎo (冬虫夏草) pe chinezeşte, cordyceps sinensis pentru restul lumii.

(Sursa pozei, Wikipedia)

Trecem peste bazaconiile cum că ar fi o simbioză între o ciupercă şi un vierme care rămâne unit de plantă, după ce moare. E doar o ciupercă a cărei parte aeriană arată ca un vierme.

Creşte în Tibet şi acolo preţul unui kilogram a ajuns la sume astronomice, odată cu creşterea cererii pe piaţă. În prezent, un kilogram de ciupercă uscată, recoltată din flora spontană, ajunge pe la zece mii de euro.

Se pare că are o grămadă de proprietăţi medicinale. Unele studii o propun ca tratament pentru diabeticii insulino-rezistenţi, altele spun că ar avea indicaţii chiar şi în tratamentul cancerelor. Dar ce m-a interesat pe mine a fost că îmbunătăţeşte fluxul sanguin, adică exact de ce are nevoie taică-meu. Cu cât trece mai mult sânge prin resturile de alveole, cu atât organismul se oxigenează mai uşor.

Ca o scurtă paranteză care poate o să-mi aducă în plus cititori de pe google, tot datorită calităţii ei de a îmbunătăţi fluxul sanguin, ciuperca în cauză e recomandată celor care-şi doresc oarece performanţe într-ale erecţiei.

Când m-am apucat s-o caut, mi-am amintit că am văzut prin toate magazinaşele lor de ierburi de leac, printre ciuperci uriaşe, broaşte uscate şi ginseng-uri, borcane cu mănunchiuri în formă de stea. M-am dus la farmacia de peste drum – o combinaţie de produse tradiţionale şi medicamente aparţinând medicinei restului lumii şi le-am dat telefonul în care îmi notasem denumirea chineză. Am încercat prima dată cu denumirea ştiinţifică pentru că unele tipe de acolo o rup pe engleză. Dar dacă Sprite are numele lui chinezesc, nu ştiu de ce am aşteptat ca denumirile latineşti ale plantelor să fie valabile.

La momentul ăla n-am avut habar cât costă. M-am dus în buzunar cu vreo sută de yuani şi tipele au râs de mine. Mi-au spus că nu are rost să iau ciuperca ce e foarte scumpă. Mi-au recomandat corbrin, nişte pastile care conţin pulbere de cordyceps şi care, culmea, sunt făcute chiar în Hangzhou. Pe urmă le-am găsit şi site-ul, (iar) culmea, în engleză. Ca o dovadă în plus că până şi China cea ermetică a început să se deschidă.

Dacă aveţi curiozitate cam ce mai fac chinezii în domeniu, puteţi să aruncaţi şi voi o privire. Simplu, un click aici.

Ce a fost în stare să facă medicamentul? Păi, îmi dau seama de diferenţă, făcând comparaţie cu anul ăsta. Acum, de când s-a pus frigul, taică-meu nu a mai ieşit mai mult de zece minute din casă, pentru că se sufocă. Anul trecut a mers cu bicicleta toată iarna ca să facă cumpărăturile.

Am luat la pachet cu corbrinul nişte medicamente “replică”, echivalentul chinezesc al unei chestii americane, Transfer Factor. Nu ştiu cât de mai eficiente or fi cele americăneze, dar de scumpe sunt scumpe. Varianta chinezeasca am luat-o la sub un sfert din preţul lor din România.

Medicamentele în cauză sunt pentru întărirea sistemului imunitar, pentru că taică-meu era oarecum fan antibiotice. De cum înainte de Transfer Factor – Chinese style, nu cred că trecea luna fără să dea cotizaţia la farmacie, acum e trecut anul de când n-a mai băgat în gură nici măcar o ampicilină chioară.