Flori în ziua Florilor

Nu e de ieșit afară să fac poze, așa că vă pun câteva de vară, în speranța că vă încălzesc sufletele.

La mulți ani tuturor cu nume de floare!

Citește mai departe…

Kotok Island

Poate v-am deschis apetitul cu postarea de dinainte, aşa că vă mai povestesc una-alta despre locul ăsta. De fapt, i-am şi promis tipului care se ocupă de insulă că o să-l recomand.

Dezavantajul e că e departe şi biletul de avion până la Jakarta nu e tocmai ieftin. Avantaje… cât cuprinde. Linişte – şi Doamne, cum e nevoie de ea uneori, mare, soare, palmieri.

Nu eşti chiar rupt de lume, pentru că în acelaşi timp cu tine mai sunt pe acolo încă vreo sută de oameni, dar nimeni nu calcă pe nimeni pe picioare. La o adică, insula are vreo doi kilometri pătraţi, aşa că şansele să fiţi toţi într-un loc cresc doar când se apropie ora mesei. Citeşte mai departe…

Căsuţa din pădure

Cu vedere la mare.

Aş fi vrut să văd Borobudur (cel mai mare templu budist din lume) care e pe Java, unde am fost şi eu. Dar sunt cu doi ani în urmă cu fizioterapia care-mi menţine coloana pe linia de plutire şi de câteva luni am probleme cu mersul mai lung. Ori complexul de temple (Borobudur, Mendut şi Pawon) se întinde pe 50 de hectare. Pe de altă parte, l-am întrebat pe Royce cât e de safe pentru o femeie să-şi ia lumea în cap şi să meargă de una singură prin Indonezia. Răspunsul lui a început cu “ăăăăă…” şi nu a mai continuat cu nimic. Dar am înţeles ce a vrut să spună. Subiectul o să-l dezvolt în zilele următoare, când o să ajung să scriu despre ţara asta, la modul general şi atotcuprinzător.

Aş fi vrut să merg în Bali, dar ca să treci doar pe acolo în ideea că ai bifat-o, nu se merită efortul. Insula are 200 km în diametru şi ai nevoie de cel puţin o săptămână ca să-i vezi toate minunăţiile.

Aşa că m-am alăturat trupei care a mers pe o insulă cu nisip alb, la vreo 2 ore cu vaporul de Jakarta. Citeşte mai departe…

Magnolii pentru Adriana şi Lore

Am mai dat în dupămasa asta o tură prin parcul de la Macea, să văd ce a mai înflorit pe acolo. Sunt multe şi merită văzute, mai ales că pe duminica viitoare bujorii lemnoşi vor fi o nebunie. Deja au înflorit câteva tufe. Dacă vă veţi uita bine după roz, veţi putea da şi de doi cireşi japonezi. Cel puţin azi erau ca nişte primadone. Hai să vă fac un cadou, înainte de a ne apuca de magnolii.

Dar să trecem la problema din titlu. Nu sunt o specialistă în magnolii, dar am citit câte ceva pe net cu diverse ocazii Citeste mai departe…

Magnolii de la Macea

Până la urmă, am ajuns duminica trecută la Macea şi mi-am făcut de cap cu aparatul de fotografiat printre magnolii. Stellata era deja aproape trecută, dar tot am mai găsit un pom întârziat, care parcă m-a aşteptat.
Citeste mai departe…

Roz

Hm… se pare că deschid un nou serial despre culori şi nu am ajuns să-l termin pe cel cu relaţiile culinare româno-chineze. O veni şi vremea aia.

De dimineaţă am ieşit în grădină pentru că aveam în cap o idee de nişte poze cu o magnolie şi un piersic: totul roz, pe fond albastru, cu nori. Numai că onor magnolia mi-a tras clapa şi nu s-a hotărât să îşi deschidă florile, stând toată ziua cu bobocii închişi. Până în weekendul următor, când o să fiu pe acasă pe lumină de pozat, piersicul o să se scuture şi uite-aşa se ratează o capodoperă. Citeste mai departe…

Încă una cu mirese…

Ia uitaţi-vă domniile voastre ce am găsit eu în Prato Della Vale din Padova în 17 martie. Trecând peste faptul că e Postul Mare şi nu se fac nunţi, dacă mergeţi mai în detaliul din poza următoare, o să vedeţi ce n-aţi mai văzut de la postarea cu miresele vesele din Hangzhou. Ca o confirmare că invazia chineză nu e o glumă[...]

Freak show, varianta botanică

În weekendul ăsta mi-am făcut de cap. În prima seară, de cum am ajuns în Italia, prima oprire am făcut-o la prietenii mei de suflet Fei, cea chinezo-grecoaică şi bărbat-su, Pier – key-userul meu pe modulul de service. Şi a rămas stabilit că sâmbăta lăsăm bărbatul să fiarbă macaroanele, iar noi, gagicile, mergem la târg la Treviso.

Ieri, de dimineaţă, am fost convinsă că o să îmi iau nişte pantofi, pentru că am plecat de acasă, a se citi România, cu gândul ăsta şi doar cu o pereche de cizme şi una de ghete. Dar s-a nimerit să-mi iasă prima dată în cale standurile celor cu plante şi priorităţile mele s-au schimbat într-o secundă.

M-am întors din târg cu un pom de cachi şi un ghiveci mare de rozmarin.[...]

Zăvoare pe grătare

Aflăm de la Green Report şi Antena1că parlamentari din mai multe partide politice vor să reglementeze prin lege unde are voie românul să-şi pună micul în frigare.

Am numai motive de bucurie şi le împărtăşesc şi cu voi [...]

La mine în grădină

Recoltă proaspătă. Numai ce şi-au scos capul de sub zăpadă: Sfioşii ghiocei. Şi spânzul cel de leac.